Hello, hello!
Aşa cum am promis voi încerca să am o postare săptămânală în această
categorie. Săptămâna trecută v-am vorbit despre google doodle şi Sergiu
Celibidache (daca doriţi să revedeţi postarea daţi clik AICI ).
Săptămâna aceasta abordăm o altă temă, una din sfera artelor, mai precis POP
ART.
Pop art-ul este o formă de exprimare a artei rezultat din expresionismul
abstract (mișcare artistică care s-a dezvoltat la mijlocul secolului
al XX-lea și care constă în reprezentarea gândurilor și
sentimentelor în actul picturii într-o manieră spontană, folosind tratamentul
expresiv al materiei, formele abstracte și culorile cele mai variate).
Termenul de POP ART provine din prescurtarea expresiei englezeşti “popular
art” în sensul de artă cu mare popularitate la public, fiind iniţial opusă “artei academice”. Treptat
însă această artă se dovedeşte a fi
sofisticată şi chiar academică. Denumirea a fost preluata şi în domeniul muzical,
de aici derivând termenul “muzica pop”.
La originea acestui curent stau doi
artişti neodadişti ( neodadism – mişcare artistică cu secvenţe audio şi vizuale
cu similarităţi de realizare şi intenţii
cu mişcarea artistică timpurie a curentului dada) : Jasper
Jones și Robert Rauschenberg. Aceştia introduc în arta
lor obiecte de uz casnic în mod direct sau doar imaginea lor.
Momentul de nastere a curentului se produce în Anglia în 1956 odată cu
expoziţia intitulată ” This is Tomorrow” .
În America pop art-ul se dezvoltă la sfârşitul aniilor ’60, când în Anglia
acest curent intră în declin.Ca şi în Anglia temele și motivele
acestei creații sunt desprinse din viața cotidiană, din domeniul tot mai
fascinant al tehnicii, al producției în serie, față
de care pop art-ul în varianata engleză este mai critic și mai
angajat din punct de vedere politic, în timp ce artiști
americani se opresc la prezentarea realității, fără să atace sau să acuze.
În anul 1960, cea
mai notabilă personalitate pop art - Andy Warhol
- inițiază
seria Sticlele de Coca-Cola și Cutiile de conserve.
Un alt fruntaş este Roy Lichtenstein ( şi preferatul meu) care pictează serii întregi în spiritul comics-urilor sau al desenelor Walt Disney .
În 1960 , Tom Wesselmann, în expoziţia sa de la Tanger Gallery a prezentat tema sa favorită “ Great American Nudes” (Nuduri americane mari) moment din care în creația sa se insinuează definitiv personajul feminin, care va popula neobosit spațiul delimitat de obiectele specifice societății de consum.
Permanenta oscilare între artă și viața
cotidiană face ca această direcție să deschidă drumul la alte tendințe
artistice. Spre sfârșitul anilor șaizeci, hiperrealismul va cuprinde banalul cu
o obiectivitate aproape fotografică.
Când am fost în concediu anul trecut la Madrid
am avut ocazia să admir astfel de opere la Muzeul Nacional Prado, unde am fost
fascinată de tabloul „Mujer en el bano” – „Women in the bathroom”
Acest curent mă bine dispunde, toate
tablourile mi se par haioase şi îmi aduc aminte de copilărie.
Voi agreaţi acest curent?
SURSE: