vineri, 6 iulie 2012

Să cunoaştem: POP ART



Hello, hello!
Aşa cum am promis voi încerca să am o postare săptămânală în această categorie. Săptămâna trecută v-am vorbit despre google doodle şi Sergiu Celibidache (daca doriţi să revedeţi postarea daţi clik AICI ).

Săptămâna aceasta abordăm o altă temă, una din sfera artelor, mai precis POP ART. 

Pop art-ul este o formă de exprimare a artei rezultat din expresionismul abstract (mișcare artistică care s-a dezvoltat la mijlocul secolului al XX-lea și care constă în reprezentarea gândurilor și sentimentelor în actul picturii într-o manieră spontană, folosind tratamentul expresiv al materiei, formele abstracte și culorile cele mai variate).

Termenul de POP ART provine din prescurtarea expresiei englezeşti “popular art” în sensul de artă cu mare popularitate la public,  fiind iniţial opusă “artei academice”. Treptat însă această artă se dovedeşte  a fi sofisticată şi chiar academică. Denumirea a fost preluata şi în domeniul muzical, de aici derivând termenul “muzica pop”.

La originea acestui curent stau  doi artişti neodadişti ( neodadism – mişcare artistică cu secvenţe audio şi vizuale cu similarităţi de realizare şi  intenţii cu mişcarea artistică timpurie a curentului dada) : Jasper Jones și Robert Rauschenberg. Aceştia introduc în arta lor obiecte de uz casnic în mod direct sau doar imaginea lor.

Momentul de nastere a curentului se produce în Anglia în 1956 odată cu expoziţia intitulată ” This is Tomorrow” .
 

În America pop art-ul se dezvoltă la sfârşitul aniilor ’60, când în Anglia acest curent intră în declin.Ca şi în Anglia temele și motivele acestei creații sunt desprinse din viața cotidiană, din domeniul tot mai fascinant al tehnicii, al producției în serie, față de care pop art-ul în varianata engleză este mai critic și mai angajat din punct de vedere politic, în timp ce artiști americani se opresc la prezentarea realității, fără să atace sau să acuze.

În anul 1960, cea mai notabilă personalitate pop art - Andy Warhol - inițiază seria Sticlele de Coca-Cola și Cutiile de conserve.


 

Un alt fruntaş este Roy Lichtenstein ( şi preferatul meu) care pictează serii întregi în spiritul comics-urilor sau al desenelor Walt Disney .

 


În 1960 , Tom Wesselmann, în expoziţia sa de la Tanger Gallery a prezentat tema sa favorită  “ Great American Nudes” (Nuduri americane mari) moment din care în creația sa se insinuează definitiv personajul feminin, care va popula neobosit spațiul delimitat de obiectele specifice societății de consum.

 


Permanenta oscilare între artă și viața cotidiană face ca această direcție să deschidă drumul la alte tendințe artistice. Spre sfârșitul anilor șaizeci, hiperrealismul va cuprinde banalul cu o obiectivitate aproape fotografică.


Când am fost în concediu anul trecut la Madrid am avut ocazia să admir astfel de opere la Muzeul Nacional Prado, unde am fost fascinată de tabloul „Mujer en el bano” – „Women in the bathroom”



Acest curent mă bine dispunde, toate tablourile mi se par haioase şi îmi aduc aminte de copilărie.
Voi agreaţi acest curent? 


SURSE:
Reacții: