vineri, 7 august 2015

Călător: Bușteni - Gura Diham - Cabana Diham - Cabana Mălăiești

Hello,hello!
De cand nu am mai avut o postare de acest gen? De ceva vreme (din aprilie cand v-am povestit despre Semimaratonul Brasov) asa ca sosit vreme sa va mai povestesc pe unde m-am plimbat.

Anul acesta iesirile si calatoriile nu au fost asa dese ca in anii trecuti, dar in cele in care am fost am avut alaturi prieteni dragi.

Revenind la postarea de astazi, la inceputul lunii iunie am facut o iesire la munte impreuna cu prietenii.
Desi planul initial era sa strabatem Jepii Mici, planurile ne-au fost date peste cap de cazarea foarte scumpa de la Cabana Piatra Arsa (200 ron/noapte/camera dubla cu mic dejun).
Asa ca a trebuit sa schimbam traseul, insa timpul scurt (mai erau 3 zile pana la plecare) ne-a ingradit posibilitatile de cazare.
La cabanele care fac rezervari e bine sa suni cu o saptamana inainte pentru a gasi locuri.

Prietena noastra "munțomană" , Cristina, ne-a propus un traseu frumos si relativ usor de parcurs pentru o gasca de oameni sportivi, dar nu dedicati muntelui.

S-a decis: Busteni - Gura Diham - Cabana Diham, unde ne-am cazat, iar apoi am pornit spre cabana Mălăiesti si retur.

Sambata dimineata am plecat cu trenul IR1631 pentru care am achizitionat bilete online. PONT: se aplica reducere suplimentara de 5% pentru achizitionarea online. Din agentie (am fost sa intrebam) in weekend nu se ofera reducere pentru grup (noi fiind 8 persoane). In online am avut si reducere de grup si cea sulimentara de 5%. Grupul trebuie sa fie intre 2 si 5 persoane.

Am ajuns in Busteni intr-o ora si 45 minute, iar de acolo am plecat cu "tractorasul"spre Cabana Gura Diham. Calatoria cu tractorasul este 5 lei. Cam la aceeasi bani de persoana se ajunge si daca se ia taxiul (un grup de 4 persoane). Drumul de la gara spre cabana Gura Diham este un drum "forestier", iar pana la cabana deja isi facusera aparitia "asezarile"de rulote.

De la cabana Gura Diham am pornit spre cabana Diham pe traseul marcat cu trunghi albastru 1½ - 1¾ ora.
Se porneste prin partea dreapta a cabanei, primul urcus fiind cel mai greu, mai ales daca ai bagaj. Urcusul dureaza cam 20 min (in functie de fiecare cat de pregatit este) la capatul caruia ajunge la o ramificatie : in stanga spre Poiana Izvoarelor (banda Rosie), in dreapta spre Cabana Diham.

Traseul urca cu panta lina, prin padure, peste mici paraiase. Parcurgem Valea Seaca a Baiului, iar cand iesim din padure dam de doua relee mari.
De aici spre stanga inca vreo 15 minute de mers la pas usor pana la cabana. Ai ocazia sa vezi varful Postavaraul si sa te intalnesti cu multe oi -> drum plin de namol.


In apropierea cabanei, privelistea din partea stanga (varful Bucsoiul) este superba.





Dupa coboararea micii pante ajungi la cabana unde poti lua loc pe bancutele de afara sau poti merge in sala de mese.

Ne-am cazat in camera de 8 persoane, cu baie in camera si dus cu apa calda, un pat /noapte fiind 25 lei.

Ne-am oprit doar sa ne aranjam bagajul de tura si sa bem un ceai si-am pornit spre Cabana Mălăiești pe traseul Cabana Diham - Glejărie - Cabana Mălăiești , cruce albastra pana la intersectia cu traseul din Rasnov , si apoi banda albastra -  2½ h- traseul de vara.

Inceputul traseului dispre Diham e numai de coborare prin padure pana ajunge la trecerea peste apa, pe podet improvizat (si aproape inghitit de ape) si se incepe urcarea.


Are portiuni mai usoare, portiuni mai grele, de la  intersectia cu drumul dinspre Rașnov incepand o panta destul de inclinata.


Dam de o portiune  deschisa cu vedere superba unde ne tragem sufletul si ne hidratam cu o nectarina si o bucatica de ciocolata, iar apoi purcedem.


Dam de un izvor de unde ne umplem sticlele, iar la nici 10 minute de urcat se zareste cabana Mălăiești, intr-o caldare.




Ajungem la cabana in jur de ora 13 si ne instalam la o masa afara. Mergem cu randul la bufet pentru a ne comanda mancare. Se stie ca mancarea de la cabana e cea mai buna. Preturile un pic mai mari decat la Diham, dar tineti cont ca la Mălăiești nu se ajunge cu masina, nu e racordata la curent si nu are sursa curenta de apa potabila. Avand in vedere aceste aspecte preturile par mai mult decat ok, iar mancarea este foarte buna.

 ▲
traseu dinspre/spre Omul

Langa mese, pe pajiste, caii stau nestigheriti si chiar devin prea prietenosi, incercand sa manance din farfuriile noastre.



Vederea e superba, vremea fantastica, avem o tara minunata!
Dupa o sedere de aproximativ o ora si jumatate pornim pe traeul de intoarcere, insa altul decat cel pe care am urcat.
Ne intoarcem pe traseu triunghi rosu : Cabana Mălăiești - La Prepeleac (Poteca "Take Ionescu") - Pichetul Roșu 4½ h (cred). De la Pichet cam jumatate de ora pana la Cabana Diham. Prima parte a traseului este interzis iarna, avand cateva portiuni cu lanturi si carari inguste.


E un traseu ok de intoarcere, dar nu stiu daca mi-ar fi placut sa ma duc spre cabana pe acest traseu, mai ales daca ai rucsac greu in spate. Nu mi-e frica de inaltimi, insa unele zone abrupte si cu hău, mi-au dat un pic emotii.

In rest priveliste superba atat asupra cabanei Mălăiesti , cat si asupra cabanei Diham (de pe culmea inalta,aproape de intersectia cu traseul spre Bucșoiu).




De la Pichet spre Diham traseul e lejer.


De abia am asteptat sa ajunge sa ne punem la masa.
Mancarea la cabana Diham este foarte buna si ifetina, o ciorba intre 7 si 9 lei, 3 feluri de ciorba, cel putin doua feluri doi si chiar desert. Apa, bere, ceai etc.

In jur de ora 9 am capitulat si am plecat spre patul meu sa ma odihnesc.
Nu am apucat prea mult sa dormim in aceea noapte. Alti oamenii  "ai muntelui" au cantat cantece cu specific pana la 3 dimineata.
Nu ma intelegeti gresit, imi plac cantecele de munte si seriile cand toata lumea se aduna, dar nu pana la 3 dimineata. Avand in vedere traseul obositor pe care l-am facut (tineti cont ca nu suntem oameni care mergem constant pe munte) a fost foarte greu pentru noi.
Una peste alta, a doua zi in jur de ora 8.30 ne-am trezit.

La intoarecrea spre Gura Diham am ales traseul Cabana Diham - Pichetul Rosu - Poiana Izvoarelor. Un traseu lejer, cu ultima bucata prin padure, in coborare, unde existau mari portiuni de namol datorita topirii zapezii de pe varfuri, dar si a animalelor ce au trecut prin zona.

Si iata-ne ajunsi la Gura Diham de unde chemam un taxi spre a ne duce in oras. Ne oprim sa luam masa si sa prindem trenul de intoarcere.

Un weekend plin de miscare, veselie, voie buna si prieteni.

Asteptam urmatoarea ocazie in care ne putem strange si strabate cararile muntilor.

See U Soon!

*Multumesc pentru poze Carmen &Delia :-)